Leasing: Drepturile beneficiarului și ale finantatorului față de furnizor

Persoana care foloseşte bunul, în calitate de delegat, este însărcinat de către finanţator să cumpere titlul de proprietate asupra lucrului ales de către acesta, să clarifice toate elementele privind calitatea bunului, să îl păstreze în stare intactă până în momentul în care decide să îl achiziţioneze, negociind condiţiile de cumpărare a bunului respectiv, costul acestuia, metodele de achitare, care este momentul de transfer al proprietăţii respective, modalitatea de livrare a acesteia, precum şi transportul bunului, transferarea riscurilor, dată şi locaţia de recepţie, penalităţile care se aplică în cazul în care livrarea nu este corespunzătoare sau bunul nu este livrat deloc, termenele de formulare a reclamaţiei calitative, dar şi cantitative, împreună cu modul de rezolvare a acesteia, efectele forţei majore, suportarea urmărilor etc.

Beneficiarul bunului din contractul de leasing înmânează finanţatorului mandatul de procurare a lucrului ales de către el, în scop de garanţie, în aşa fel încât beneficiarul să răspundă de riscurile la care este supus, dacă acestea exista. Persoană care are în folosinţă bunul din contract, prin intermediul mandatului, îndeplineşte toate formalităţile administrative de a sta în justiţie şi de a introduce acţiunile în garanţie contra furnizorului.

Obligaţiile şi rolul furnizorului sunt secundare, acestea limitându-se la garantarea calităţii bunului stipulat în contractul de leasing. Societatea de leasing nu răspunde în cazul în care proprietatea care face obiectul respectivului contract nu este livrat utilizatorului, doar în cazul în care societatea are calitatea de furnizor, în acest caz persoană care utilizează bunul, va trebui să plătească redevenţele convenite, fără ca aceasta să poată beneficia de bunul din contractul de leasing, fiind nevoie să achite toată valoarea contractului.

Actul de locaţiune este precedat de o promisiune reciprocă de locaţiune, respectiv prin intermediul unui contract de leasing, finanţatorul promite că o să dea în locaţie bunul pe care îl achiziţionează iar de cealaltă parte utilizatorul promite că îl va lua ca locatar. În consecinţă, contractul de locaţiune este un instrument juridic care asigură punerea bunului la dispoziţia utilizatorului.

Show Comments

Comments are closed.