Oamenii au descoperit accidental zaharina in urma cu aproape 150 de ani. De atunci a devenit o alternativa la zahar pentru indulcirea alimentelor si a bauturilor.
Unele cercetari pe animale cu cateva decenii in urma au legat zaharina cu posibile probleme de sanatate, ducand la o scadere a popularitatii substantei. Cu toate acestea, studii ulterioare la om nu au confirmat o legatura cu cancerul.
Acest articol exploreaza zaharina, de asemenea, analizeaza si posibilele riscuri.
Ce este zaharina?
Producatorii produc zaharina prin diferite procese chimice folosind toluenul chimic sau acidul antranilic ca ingredient de baza. Procesul are ca rezultat o pulbere cristalina alba, care este stabila intr-o serie de conditii. Zaharina are 3 forme :
- zaharina acida;
- zaharina sodica;
- zaharina de calciu.
Zaharina de sodiu este cea mai populara, desi unii oameni considera ca are un gust amar, metalic. Este de 300-500 de ori mai dulce decat zaharul obisnuit – e nevoie doar de o cantitate mica pentru a indulci alimentele.
Pentru ce se utilizeaza zaharina?
Utilizarea principala a zaharinei este ca indulcitor fara calorii. Oamenii sau producatorii de alimente o pot folosi ca indulcitor in produsele alimentare si bauturi, iar unele companii farmaceutice o adauga si la unele medicamente. Producatorii o pot combina cu alti indulcitori, cum ar fi aspartamul, pentru a combate gustul sau amar.
Surse de alimente si bauturi
Desi nu mai este asociata cu cancerul, utilizarea zaharinei nu este la fel de raspandita astazi. Descoperirea de noi indulcitori, fara un gust amar poate sa fi contribuit la scaderea popularitatii zaharinei.
Exista riscuri?
In prezent, Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) si Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentara sunt de acord ca zaharina nu prezinta niciun risc si este sigura pentru consumul uman. Potrivit acestora, aportul zilnic acceptabil de zaharina este 15 mg per kg de greutate corporala.